De ce linge câinele oamenii și când linsul nu înseamnă afecțiune
Dacă ai un câine, sunt șanse mari să fi primit măcar o dată un „pupic” direct pe față. Sau pe mâini. Sau pe picioare. Sau, dacă ai avut ghinionul să stai desculț pe canapea, pe unde a considerat el că este cazul. 😄
Și, de obicei, traducerea noastră este imediată:
„Mă pupă. Mă iubește.”
Ei bine… uneori, da. Dar de ce linge câinele oamenii nu are un singur răspuns. Linsul este un comportament complex, iar câinii îl folosesc în mai multe contexte. În funcție de situație, poate însemna apropiere socială, solicitarea atenției, explorare, comunicare, comportament învățat sau chiar stres.
Așadar, dacă vrem să înțelegem mai bine câinele de lângă noi, merită să privim puțin lucrurile din perspectiva lui.
De ce linge câinele oamenii?
Pentru un câine, gura este unul dintre principalele instrumente prin care interacționează cu mediul. Noi avem mâini cu care atingem, verificăm și explorăm lucrurile. Câinele are, în schimb, un nas extraordinar de sensibil și o gură pe care o folosește în foarte multe interacțiuni.
Linsul face parte din repertoriul natural al speciei.
1. Linsul poate fi un comportament social
Câinii sunt animale sociale, iar comportamentele de apropiere și de menținere a relațiilor sunt importante pentru ei.
În interacțiunile dintre câini, linsul poate apărea în contexte de apropiere, salut sau reducere a tensiunii. Cățelușii folosesc, de asemenea, comportamente de solicitare față de adulți.
Asta nu înseamnă că atunci când câinele îți linge mâna reproduce pur și simplu un comportament de „pupat”.
Pentru el, contactul prin lins poate face parte din comunicarea socială.
De aceea, atunci când câinele vine, te miroase și apoi îți linge mâna, nu este obligatoriu să traducem gestul prin:
„Te iubesc foarte mult.”
O traducere mai corectă ar fi ceva de genul:
„Interacționez cu tine. Ești important pentru mine și folosesc un comportament social pe care îl cunosc.”
Și da, asta poate fi foarte drăguț fără să fie nevoie să-i atribuim o replică omenească. ❤️
2. Uneori, câinele linge pentru că vrea ceva
Aici lucrurile devin foarte interesante.
Câinii sunt extraordinari la învățarea asocierilor.
Imaginează-ți următoarea situație:
Câinele vine și îți linge mâna.
Tu râzi, îl mângâi și îi spui:
„Awww, ce băiat bun!”
Câinele mai linge o dată.
Tu îi acorzi din nou atenție.
După câteva repetări, câinele poate învăța ceva foarte simplu:
lins → atenție din partea omului.
Nu trebuie să existe intenția umană de „îl învăț să mă lingă”. Comportamentul este pur și simplu consolidat pentru că a avut o consecință plăcută.
De aceea, uneori câinele te linge nu pentru că are nevoie să-și exprime iubirea, ci pentru că a descoperit o metodă foarte eficientă de a spune:
„Hei. Uită-te la mine.”
Sau:
„Mai mângâie-mă puțin.”
Sau chiar:
„Se poate și o recompensă aici?”
Câinii nu sunt proști. Dacă o metodă funcționează, au toate motivele să o mai încerce.
3. Gustul pielii este… interesant
Da, uneori explicația este mult mai puțin romantică. 😄
Pielea umană are sare, transpirație, mirosuri și particule provenite din mediul în care am stat. Pentru un câine, toate acestea sunt informații.
Noi putem intra în casă și să nu observăm nimic special.
Câinele poate observa că:
- ai fost afară;
- ai făcut sport;
- ai atins alt animal;
- ai folosit o cremă;
- ai mâncat ceva;
- ai transpirat;
- ai un miros diferit decât de obicei.
Pentru un animal care explorează lumea în primul rând prin miros, pielea noastră poate fi un mic ziar de dimineață. 😄
Așa că, dacă îți linge mâna după ce ai venit de la sală, nu este obligatoriu să fie o declarație de dragoste.
Poate fi pur și simplu:
„Hmm. Interesant. Ce-ai făcut?”
4. Linsul poate apărea și atunci când câinele încearcă să reducă tensiunea
Aici este una dintre cele mai importante diferențe pe care proprietarii trebuie să le învețe.
Nu orice lins este un semn că animalul se simte bine.
În anumite situații, câinele poate folosi linsul ca parte a unui comportament de evitare sau de calmare atunci când o interacțiune este prea intensă ori inconfortabilă.
De exemplu, să presupunem că un om se apleacă peste câine, îl privește direct în ochi și încearcă să îl îmbrățișeze.
Câinele:
- întoarce puțin capul;
- linge rapid buzele sau mâna omului;
- își ține urechile înapoi;
- își încordează corpul;
- încearcă să creeze puțină distanță.
Un om poate vedea doar:
„Uite, mă linge! Îi place!”
Dar câinele poate transmite cu totul altceva:
„Interacțiunea asta este cam intensă pentru mine. Hai să o facem mai puțin tensionată.”
Iar diferența este enormă.
Cum îți dai seama dacă linsul este relaxat sau dacă animalul este inconfortabil?
Nu trebuie să analizăm fiecare mișcare a câinelui ca pe o scenă dintr-un film polițist. 😄
Trebuie doar să privim întregul corp și contextul, nu un singur comportament.
Un câine relaxat poate avea:
- corpul moale și relaxat;
- mișcări naturale;
- postura obișnuită;
- expresie facială relaxată;
- posibilitatea de a se îndepărta și de a reveni voluntar;
- interacțiune fluidă cu omul.
În schimb, dacă linsul apare împreună cu:
- întoarcerea capului;
- evitarea privirii;
- urechi lipite sau foarte retrase;
- corp încordat;
- căscat repetat;
- încercarea de a se retrage;
- înghețarea corpului;
- coadă ținută într-o poziție neobișnuită;
atunci merită să ne întrebăm dacă animalul nu încearcă, de fapt, să gestioneze o situație care îl stresează.
Un singur comportament nu spune întreaga poveste.
De ce este atât de ușor să interpretăm greșit linsul?
Pentru că avem tendința naturală de a traduce comportamentul animalelor în limbajul nostru.
Vedem câinele lingându-ne și ne gândim la pupici.
Vedem câinele care „zâmbește” și spunem că este fericit.
Vedem câinele care se ascunde și spunem că este supărat pe noi.
Vedem câinele care se uită la noi după ce a făcut o prostie și spunem că „știe că a greșit”.
Problema nu este că vrem să ne apropiem de animale. Din contră, este un lucru minunat.
Problema apare atunci când presupunem că aceeași expresie corporală are exact aceeași semnificație la câine și la om.
Câinele nu este un om cu blană.
Este un animal cu propria sa istorie evolutivă, propriul repertoriu comportamental și propriul mod de a comunica.
Iar dacă vrem să-l înțelegem, primul pas este să încercăm să privim lumea puțin mai mult prin ochii lui.
Așadar, câinele te linge pentru că te iubește?
Poate. Dar nu putem ști doar din faptul că te linge.
Linsul poate face parte dintr-o interacțiune socială pozitivă. Poate fi un comportament învățat pentru obținerea atenției. Poate fi explorare. Poate fi atras de gustul pielii. Poate apărea în situații de stres sau de tensiune.
De aceea, întrebarea mai bună nu este:
„Ce înseamnă când câinele mă linge?”
Ci:
„Ce se întâmplă în jurul lui atunci când mă linge?”
Acolo se află răspunsul.
Cum ar trebui să reacționeze omul?
În primul rând, nu este nevoie să transformăm fiecare lins într-o problemă.
Dacă patrupedul vine relaxat, te linge de câteva ori, apoi se așază lângă tine, corpul este relaxat și interacțiunea este voluntară, nu există niciun motiv să intrăm în panică.
Dar nici nu trebuie să presupunem automat că animalul vrea să continue.
Dacă nu îți place să fii lins
Poți pur și simplu să retragi calm mâna sau fața și să redirecționezi câinele către o altă formă de interacțiune.
Nu este nevoie să îl cerți.
Dacă observi că linge în situații tensionate
Aici este mai important să modifici situația, nu să pedepsești comportamentul.
Dacă un câine linge mâna unui copil în timp ce copilul îl îmbrățișează, de exemplu, nu ar trebui să concluzionăm automat că:
„Ce drăguț, se pupă!”
Mai întâi ne uităm la câine.
Este relaxat?
Poate pleca?
Caută el contactul?
Are corpul moale?
Sau încearcă să evite interacțiunea?
Dacă pare inconfortabil, cea mai bună soluție este să îi oferim spațiu.
Un exemplu simplu: două comportamente identice, două povești diferite
Situația 1
Te așezi pe canapea. Câinele vine singur lângă tine, îți miroase mâna, te linge de două-trei ori, se întinde și rămâne lipit de piciorul tău.
Corpul este relaxat.
Probabil asistăm la o interacțiune socială confortabilă.
Situația 2
Îl iei în brațe, deși încearcă să se îndepărteze. Își întoarce capul, linge rapid mâna ta, cască și devine rigid.
Aici linsul nu ar trebui interpretat ca „îmi place să fiu ținut în brațe”.
Același comportament — linsul — poate apărea în două contexte complet diferite.
De aceea, contextul este cheia.
Ce putem învăța din toate acestea?
Câinii comunică permanent. Doar că nu folosesc cuvinte.
Iar uneori cele mai importante lucruri nu sunt gesturile spectaculoase, ci tocmai cele mici: o întoarcere de cap, o schimbare a poziției urechilor, o lingere rapidă a buzelor, o îndepărtare de câțiva centimetri.
Cu cât învățăm să observăm mai bine aceste semnale, cu atât putem evita să punem câinele în situații neplăcute fără să ne dăm seama.
Așa că data viitoare când primești un „pupic” de la câine, poți să te bucuri de el.
Dar, înainte să spui „mă iubește!”, uită-te o secundă și la restul câinelui.
Poate că te iubește.
Poate că vrea atenție.
Poate că tocmai a descoperit că ai gust de sare.
Sau poate că încearcă foarte politicos să-ți spună:
„Șefu’, hai să lăsăm îmbrățișarea aia.” 🐶
Pentru momentele de răsfăț, recomandarea noastră de hrană este Advance – hrana super premium care susține sănătatea câinelui tău din interior.
Dacă vrei să citești mai multe despre Comportamentul canin și iubire adevărată o poți face aici.